Pentru pustiul din curtea scolii

Imi vine foarte greu sa iti scriu ce am in minte, pentru ca mi s-a golit creierul, toate gandurile mele au fugit speriate de o foaie alba de hartie. Ciudat, nu? Ma pricep la vorbe, scriu destul de bine,  dar ce ma fac cand vreau sa scriu despre tine? Brusc, se pune o bariera intre mine si intelect, parca nu mai functioneaza. Vezi ce efect ai asupra mea? Hilar, stiu, dar pentru mine e destul de enervant. Cred ca pare greu de inteles pentru cineva care nu a fost indragostit niciodata. Ce viata monotona, iti dai seama?

Adevarul este ca avem nevoie cu totii de o persoana care sa ne coloreze fericirea, iar unii sunt suficienti de norocosi sa gaseasca pe cineva cu o paleta de culori. Dar eu? Eu cred ca sunt cea mai norocoasa din curtea scolii, pentru ca eu am gasit un baiat care are toate nuantele de carioci. Amuzant este ca el nu vrea sa imparta carioca neagra cu mine, spune ca nuanta asta indica tristete si amagire si prefera sa nu o folosesc cand imi conturez starea de bine.  Simpatic pusti. Ne stim de ceva vreme, am fost si intr-o excursie impreuna. Dar de mai bine de doua luni s-a schimbat ceva. El nu ma mai trage de cozi, nu imi mai ia mancarea, se poarta frumos cu mine, nu ma mai ia peste picior.  Oare sa il fi lovit vreo minge la ora de sport? Ar fi o ipoteza destul de buna. Ultimele doua saptamani au fost pe departe cele mai ciudate.Intr-o zi,  eram in pauza si a venit sa imi ofere o floare. Incet, incet si-a facut curaj si m-a luat de mana. De atunci, mergem impreuna la scoala si plecam impreuna spre casa. In timpul liber iesim mereu in parc si vorbim foarte mult. Am vorbit si cu mama mea despre el:  ,,E indragostit de tine, draga mea. Dar tu ce simti fata de el? Cum te simti cand il vezi si va tineti de mana?''. ,, Ma simt fericita, mami. Simt fluturasi in stomac. Suna stupid, nu?''. ,, Nu e adevarat.  Dragostea nu e stupida.''

Ai zice sa sunt banale primele doua saptamani cand esti cu cineva. Dar in doua saptamani se intampla atat de multe, cunosti atat de multe lucruri despre un om  care, cu un an in urma, era un strain pentru tine. Il cunosti dupa privire, il distingi in multime, ii cunosti parfumul, toanele, slabiciunile. Il cosi iar el te descoase incet. Si invers.  Da, in doua saptamani se intampla multe. Doua saptamani care par a fi normale s-au transformat in doua veacuri mai scurte ca o secunda.

 Pentru ca m-ai facut sa traiesc astfel de veacuri iti dedic aceasta scrisoare. Iti multumesc ca ma faci fericita, ca ma descosi, ca imi dai din cariocile tale, ca stii sa imi inseninezi ziua cu un simplu mesaj, ca tu esti pustiul din curtea scolii.

Cand gasesti pe cineva cu care adori sa iti imparti linistea, cand timpul petrecut impreuna zboara imediat iar timpul pana la urmatoarea revedere pare a dura o eternitate, cand esti dispus sa iti imparti cartea de colorat sau cariocile cu cineva atunci poti sa bagi mana in foc ca exista dragoste. Iar daca inca te indoiesti de dragostea pe care ti-o port, as vrea doar sa iti reamintesc ca mai avem doar 172800 de secunde pana sa ne vedem.

Te astept cu noua mea carte de colorat,

Aceeasi

Hold` em

Ne asezam cu totii la masa. Ne intindem mainile rabdatori pe covorasul verde de catifea. Ciudat, tipul din dreapta mea creeaza o antiteza simpatica: parca mizeria de sub unghii nu se potriveste cu materialul de buna calitate ca acopera zona de joc. La capetele mesei rotunde stau el si ea. Se privesc in ochi fix, tensiunea dintre ei se simte foarte tare. Se vede ca sunt vechi dusmani. Sau poate aliati.. inca nu pot sa imi dau seama.

Se impart cate doua carti fiecarui jucator. Doua carti ce reprezinta doua sanse de a face pereche, doua sanse de a scoate acel ,,as'' din maneca. Taranoiul de langa mine nu pare foarte experimentat, se vede ca e printre primele dati cand joaca serios. Se citeste pe fata lui ca are ceva bun in mana, posibil sa aiba vreun as. El si ea sunt neutri, se pricep. Parca sunt facuti pentru jocul asta. Nici macar nu clipesc, nu respira, doarr se uita insistent unul la celalalt. Poate s-au vorbit inainte de mana asta ca sa se ajute.

Ma concentrez pe ce am in mana.. un juvete si o dama. Nasol, pe masa nu am nimic bun cu care sa pot sa fac si eu vreo combinatie.

 

,, Call'', spune cu plictiseala barbatul cu privirea insistenta, fara sa isi ia ochii de la femeia cu rochie rosie ca sangele de la celalalt capat al mesei. Ce ciudat, parca distanta dintre ei e colosala. Ma intreb daca s-a uitat macar  la ce are in mana..

In fine, pariaza 50, plusez 50, joc la cacealma, asa am facut toata viata, si asa imi place sa joc. Dama in rochie sangerie plateste. Se mai pun 3 carti pe masa: un rege, un 2 de inima neagra si un 4 de romb. Meh, se putea si mai rau. Nimfa tranteste cu nonsalanta din spatele norului de tigareta ce o acopera 100. Joaca dur. Fara ezitare si impinsa de prostie spun ,,RAISE'' si pun 200 pe masa. Proasta, proasta, proasta! De ce am facut asta?

Eh, asta e, ma resemnez cu ideea. Din dreapta mea simt cum tipul ala nu stie ce sa mai faca si spune un ,, fold'' bosumlat. Paraseste incaperea. Probabil ca si-a jucat toti banii si o sa il bata sotia acasa. Urat asa.

De cand am inceput jocul nu am acordat atentie doamnei din dreapta mea. Pare o duduie de vreo 40 de ani, impopotonata de sus pana jos in margele si sclipici. Mesteca foarte plictisita guma de cand a intrat in incapere. Se hotaraste, nu dupa mult timp, si  plateste 200. La fel si cei doi din capetele opuse ale mesei, punand suma de bani in acelasi timp in mijloc. Era o simetrie perfecta si rece intre ei, nu stiu de ce, dar ma cam nelinistea.

Incercand sa creez un mic dialog cu cei doi inamico-aliati ii intreb:,, check?''

Fara sa se intoarca la mine si fara sa schiteze ceva raspund concomitent si sec: ,,Hai!''

Se arde o carte, si deja tensiunea pe care o capta inainte taranoiul se revarsa asupra mea. Preferam sa nu plece, deja simteam lipsa mirosului de iarba proaspat cosita. Asa ceva nu prea mai simti prin Bucuresti.. nici nu stiu ce cauta la masa cu noi, era rupt din peisaj. In dreapta, cucoana nu schita nimic. 9 de romb, 3 de trefla, 6 de inima rosie. Toata lumea era masca. Femeia din dreapta mea se ridica si spune ,, fold'', isi ia poseta si pleaca, la fel cum a venit, fara sa fie bagata in seama.

Asa sa fie, am ramas la masa cu astia doi. Super. Ma uit la cati bani mai am. Nu stau chiar atat de rau.

Pariez 100, ce mai conteaza. Macar sa nu regret nimic. O viata am, sau poate doua. Si asa sunt banii mei, nu dau socoteala nimanui. ,,Eu pun 100'',  am murmurat, fara vreo speranta sa fiu bagata in seama. De sub norul de fum doi ochi verzi, stralucitori si lacomi ma privesc tinta si ma intreaba:

,,Atat de sigura esti de ce ai in mana, ma cherie?'' cu  un ras parca fortat.

 In acelasi timp, Din celalalt capat al mesei, o privire obosita si lipsita de orice interes imi este aruncata, urmata de: ,, Las-o in pace, nu o influenta..''

 

Ce e asta? Dupa ce ca se ajuta asa, pe fata, unul pe celalt mai au si tupeu sa incerce sa ma joace pe degete?!

 

,,Stiti ce?'' Ia luati voi frumos ALL IN, ca sa vedem noi ce si cum. Chiar credeti ca sunt proasta voastra?  De la inceput ati avut ceva voi doi, v-am vazut eu. Doar ca mama m-a invatat sa nu ma bag unde nu imi fierbe oala. De altfel, eu nu ma oftic la jocuri, le joc de distractie. Ca de-aia se numesc jocuri, dar voi sunteti prosti si inapti ca sa intelegeti asa ceva.

 Se lasase liniste la masa. Fara sa imi fi dat seama cand ma rasteam la ei, eu eram in picioare, tinand foarte tare de catifeaua pe care o mototolisem. Ce se intampla cu mine? Eu nu ma aprind asa usor. O fi dat floarea varstei in mine.

Din linistea aia densa, un ras isteric izbugneste din coltul drept al mesei. Duduia din partea stanga a mesei radea copios.

,,Mi-au dat lacrimile. Hai ca esti simpatica... noi sa te credem proasta? Draga mea..''

El, la fel de sec, dar parca cu o usoara suparare in glas spune: ,, Noi nu te credem ce nu esti, intelegi?''

,,Tu chiar nu pricepi, nu? ''imi spune ea in timp ce se uita in oglinjoara de buzunar.

,,Ce sa pricep? Nu mai inteleg nimic. Sunteti niste ciudati, nu vreau decat sa ma simt bine.''

,,Si te-ai simtit bine. Asa esti tu, te stim de cand erai mica, mereu hotarata sa faci ce vrei tu, mereu perspicace, mereu nechibzuita, mereu acolo incercand sa demonstrezi ceva ce nu exista.''

,,Stai usor, care e treaba? Imi explicati si mie, va rog?''

,,A venit momentul, nu intelegi? Ai dat all in? Sigur ai facut deja conexiunile, draguto.''

Era adevarat. Stiam despre ce era vorba. In fond, imi traisem viata destul de frumos, fara griji, fara stres. Poate ca trebuia sa imi doresc mai multe de la ea, niciodata nu am avut un scop propriu- zis pe care sa ma axez.

,,All in? Pe bune? Cat de fraiera sa fii?'' imi zice el cu usoara ironie.

,,Si de taranoi sau de cucoana aia de ce nu va luati?''

,,Ei inca au unda verde, mai au vreo doua jocuri de jucat inainte sa.... Ce sa mai, ti-ai trait traiul, ti-ai mancat malaiul. Ce mai vrei? Obisnuieste-te, nu tot timpul ai sa castigi.''

Dupa o pauza in care am incercat sa imi adun gandurile, am adaugat:

..Eh, macar stiu ca eu ies castigata din toata treaba asta.''

Cum asa? interesul lui crestea, o vedeam dupa felul in care isi invartea coniacul in paharul de cristal.

,,Pai, eu mi-am pariat toata viata, am trait clipa aia de frica dintre bet si check, am avut un scop pentru care am jucat. Dar voi? Jucati la nesfarsit aceeasi carte, nu aveti alte optiuni, si stiu ca vreti sa gustati din fructul interzis si sa amestecati pachetul si sa vedeti ce va pica. Toti trei stim ca vreti ceva nou. Dar nu o faceti. Vedeti, asta e farmecul muritorului, nu stie daca are o viata sau mai multe, nu stie cand moare sau cat mai are de trait, dar stie ca poate sa isi bage picioarele oricand si sa riste tot ce are. E un lux pe care niciunul dintre voi nu si-l permite. Si stiti de ce? Pentru ca voi nu simtiti adrenalina, dragutilor.

Cu astea fiind zise, mi-a facut placere sa stau la o sueta cu voi, dar am chef sa merg sa colind Bucurestiul. Mi-ati facut pofta sa ma plimb strengareste cum faceam in liceu... sa ma plimb pe Magheru, sa vad agitatia cotidiana.. nu i-am mai dat importanta de ceva ani. Dar voi sigur nu stiti despre ce vorbesc.

Fetele lor spuneau tot. Indignare, furie. Cred ca le-am atins o coarda sensibila. Ups.

Imping usa cu o mana, cu cealalta incercand sa imi scot castile din buzunar.

 La gura metroului de la Romana, o tiganca cu rochie galbena ca soarele ma ia in intampinare si imi spune: ,,Ia, fata mea, un trandafir. Rosu ca focul, sa-ti surada norocul.''

Si ce mi-a mai suras.

Ce e fericirea?

FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. –V. ferici. 
Sursa: DEX 2009

Daca ne luam dupa definitia DEX-ului nu obtinem mare lucru. Dar daca intrebi vreo 20 de oameni ce inseamna din punctul lor de vedere fericirea vei obtine fel de fel de variante, toate diferite. De aici putem intelege ca fericirea, ca si concept, nu poate avea o singura definitie. Mi-am rugat toti prietenii apropiati sa imi spuna ce inseamna fericirea pentru ei si sa imi dea si o poza care ii reprezinta sau ii face fericiti. Asa ca mai jos am sa va fac cunostiinta cu fericirile unor oameni diferiti si frumosi. *Printre ei au fost persoane care nu au dorit sa li se publice numele, din motive personale* 

  ,,Fericirea pentru mine sunt persoanele dragi: familie, prieteni, iubit si necunoscuti, care au nevoie de un dram de iubire, toti stransi intr-o inima mica din care se revarsa bucurie gandindu-se la ei. Privirea din ochii lor atunci cand ii fac sa zambeasca, imbratisarile lungi si sufocante, lacrimile care nu se varsa singure, discutiile pana tarziu in noapte, problemele spuse in taina care isi gasesc vindecarea intr-un cuvant si o strangere de mana. Fericirea de a sti  ca la orice ora din zi cineva acolo te iubeste si se gandeste la tine, la cursul vietii tale, la trecutul, viitorul si prezentul tau. Si te pazeste de a fi singur si uitat in lume, te pazeste de durere, suferinta si amagire. Daca ai o mana de persoane carora sa le daruiesti inima ta, si ei sa ti-o daruiasca pe a lor, esti implinit.''- Andreea

  ,,Fericirea este libertatea pe care o ating atunci cand imi inchid ochii si cant pentru mine ca si pentru o sala plina. Unul dintre visele mele, sa cant pentru o audienta mare. It's the little things that matter...''- Nistor

  ,,Fericirea o vad in tot ce misca sub soare. O gasesc in fericirea semenilor mei. Adevarata ei forma nu sta un timp determinat, ci o se intinde pe o perioada mai lunga. Cine spunea ca fericirea se gaseste in lucrurile mici stia foarte bine ce graieste.''- Gabi

  ,, Fericirea este atunci cand te trezesti intre oameni super cu care sa te simti bine oriunde, oricand. Este acel moment in care realizezi  ca totul din jurul tau este cum iti doresti, este perfect. Este clipa in care nu mai ai nevoie de cuvinte.Va intelegeti perfect doar din zambete sau semne. Oricat ar dura aceste momente, ti le vei aminti toata viata pentru simplul fapt ca ai avut pe cineva cu care sa razi.''- Andrei

  ,,Fericirea este momentul in care vezi toti oamenii pentru care ai ales sa mai traiesti zambind. Sau atunci cand cineva te ia in brate si isi pune mainile in jurul tau si isi misca palmele pe spatele tau si te strange ca si cum ar incerca sa deveniti o singura persoana. Ce pot sa spun.. imi plac imbratisarile.''- Anto

 ,, Soo, fericirea pentru mine e momentul ala in care stai langa o persoana fara sa vorbiti si cu toate astea stii ca va ganditi la acelasi lucru, si stii exact ce simte fiecare dintre voi. E momentul ala in care te uiti pe geam cu cafeaua in fata si iti aduci aminte ce gandeai si cum te simteai in urma cu cativa ani.. nu stiu, fericirea sunt momentele alea minuscule care te fac sa realizezi cat de mult inseamna cineva sau ceva pentru tine.''- Laura Ene

  ,,Fericirea este viata in sine. Doar faptul ca putem respira, merge, vorbi ar trebui sa ne bucure.''- Maria

 ,,Fericirea e abstracta pentru mine, ca un ideal. De obicei stand cu grupul nostru la scoala inseamna fericire. Iar practic cand nu sunt cu voi nu imi ating idealul. Iar cand nu imi ating idealul nu pot fi fericit.. Uite poza asta, desi e de la concert.. nu am poza cu voi''- Matei

 ,,Hmm, pai e foarte usor pentru mine. Fericirea o ating  in cele mai banale momente posibile. Cand stiu ca prietenii mei se pot baza pe mine, cand eu ma pot baza pe o persoana, cand persoana de care imi place imi spune ceva( de obicei, cad pe spate). Daca vrei si un exemplu concret, il bag in discutie pe prietenul meu Iorga. In a 9-a s-a gasit o saptamana sa fie groaznica pentru ambii. Si ne-am gandit, hai ma la mine ca asta e, iti dai si tu seama ca am uitat de tot si de toate si putem sa spunem ca eram fericiti.''- Anonim

 ,, Ce este fericirea pentru mine? Fericirea e un alt tip de religie. Atat iluzionista cat si ireala. Avem nevoie de religie ca sa ne explicam ce nu intelegem in viata de zi cu zi. In acelasi mod avem nevoie de fericire ca sa uitam de culoarea monotona, stearsa si rece in care traim fiecare zi. Este o definitie... nimic mai mult. O definitie inventata cu acelasi scop ca si credinta... sa ne oferim iluzii prin dansele. Ambele sunt de diferite tipuri... in ambele multi isi pun baza... din cauza amandurora vor cadea in depresie, cand ele vor disparea, dezamagiti multi.''- Rares

  ,,Sa fiu pe scena. Sa ma simt iubita. Sa nu gandesc. Sa ma uit la mare. Sa miros lumanari. Sa simt ca cei din jurul meu sunt fericiti. Sa fiu inconjurata de oamenii pe care ii iubesc. Sa calatoresc.''- Roxana

  ,,Fericirea este o seara petrecuta la Starbucks cu cineva drag. Sau o melodie mai mult decat comuna pe care o cant in pauze la scoala, impreuna cu prietenele. Sau un cadou bine nimerit, primit ori oferit. Sau sa rezolv o problema la chimie in minutele imediat inainte de a adormi si sa ma ridic din pat, sa o scriu pe caiet. Sau sa primesc o ciocolata calda fara sa fie nevoie sa cer. Fericirea e un fir extensibil, cu care coasem nasturii clipelor pe panza vietii noastre, este totalitatea momentelor care ne fac sa fim recunoscatori ca ne-a fost insuflat spiritul vietii, poate chiar, mai simplu zis, un mod discontinuu de a trai.''- Sara

 ,,Bucurie. Relaxare. Liniste. Mama. Asta e tot.''- Razvan

 ,,Fericirea pentru mine este atunci cand pot sa fac pe cineva trist sa rada. Atunci cand pot sa daruiesc cuiva ceva ce nu isi poate permite sau pur si simplu un cadou. Sunt fericita atunci cand sunt impreuna cu familia si vorbim despre amintirile frumoase pe care le avem. Fericirea este atunci cand cineva iti spune ca i-ai inseninat ziua.''- Anonim

 ,,Fericirea pentru mine este momentul cand iti dai seama ce buni prieteni ai langa tine, este momentul in care te simti in largul tau intr-un cerc si razi si iti dai seama ca nu te mai gandesti negativ. Fericirea este o familie unita si sanatoasa. Fericirea apare dupa succesele profesionale, dupa un  mic ajutor oferit cuiva si atunci cand observi lucrurile mici in viata. Daca te uiti doar la momentele cruciale, uiti sa te bucuri de detalii. Si mai mult, esti fericit atunci cand faci pe cineva fericit. Fericirea este iubirea adevarata si impartita si caldura din ochii oamenilor.'' - Laura Isbasoiu

 ,,Sa fiu cineva si sa fac ceva. sa am persoane deasupra carora sa ma plasez - cat mai multe posibil. Persoane care sa imi recunoasca si sa imi aprecieze calitatile. Care sa apeleze la mine sa ii ajut. Care sa imi ceara sfatul. Plasarea mea in acel punct sa fie strict rezultatul muncii si eforturilor mele. Sa nu fiu in viata inca o picatura de apa in ocean. 

Asta e principalul meu tel in viata, iar fericirea inseamna sa il ating.

Asta, si sa nu se faca ora cu diriga.''- Para

 ,,Consider fericirea a fi unul dintre cele mai bazice sentimente umane, dar si unul dintre cele mai greu de explicat. Este ceea ce simti atunci cand primesti ceea ce ti-ai dorit, cand iti privesti rodul muncii, cand o problema se rezolva, cand vezi persoana indragita... dar, defapt, fericirea este doar o punte intre alte sentimente, precum iubirea si, de ce nu, dezamagirea. Ea este o tragedie care determina sinele sa intre intr-o stare de euforie, ireala si rupta de concret, dar care usureaza impactul efemeritatii umane pentru o perioada de timp. O distragere necesara care ne usureaza viata si ne-o coloreaza, fara de care nu am putea exista. Mazgalelile mele ma fac fericita.''- Ioana

,,Fericirea pentru mine e să nu fie cineva mai puțin fericit ca mine.''- Radu Nedelea

,,E o floare in par. E ciocolata. E un cantec la chitara, intr-o seara cu stele in ochi. Sunt feţele zambitoare ale unor idioti pe care ii iubesti. E un sarut pe obraz. E o carte buna intr-o zi cu ploaie... nu e o definitie, e o adunatura pestrita de 'atunci cand', si cu cine, si cu ce. E si serotonina, dar ma rog.''- Sofia

 ,,Fericirea, let`s see. Undeva departe de lume, intr-un colt de natura uitat, cu el de mana si sa fie racoare si toamna insorita si duminica infinita.'' - Anonim

,, Cel mai recent lucru care m-a facut fericit a fost ca am luat traseul..chiar ieri. A fost super sentimentul pe care l-am avut in momentul in care a spus politista ca am trecut. Nu mai conta nimic altceva. Cred ca fericirea e starea pe care o cauta toata lumea peste tot. Ea nu dureaza mult, dar are impact(pozitiv) super mare.''- Bobo

,,Fericirea pentru mine e cand ajung tarziu acasa si te gasesc in patul tau dormind si te pup pe frunte. As vrea sa te trezesc sa iti aud vocea, sa imi povestesti ce se mai intampla, dar nu ma lasa inima sa iti stric somnul.''- Mama( Nicole)

Deci, cam asta a inseamna fericirea. Fericirea pentru mine este faptul ca am putut sa aflu ce e fericirea lor, sa pot sa ma pun in locul lor si sa ma intreb daca vreodata fericirea lor a fost si a mea. Sunt toti oamenii care au aparut aici, anonimi sau nu... si multi altii.

Marasm contemporan

     Esti intr-un marasm contemporan... astepti sa fii luat ,,de val'' ca sa faci ceva, il lasi pe al` de langa tine sa treaca puntea, nu din politete, ci ca sa nu cazi tu, la o adica. Esti doar un oricare altul daca ti se pare firesc sa auzi sirene de ambulanta in drum spre casa, daca nu te deranjeaza coatele pe care le primesti de la altii la Unirii in pasaj. Daca ii lasi pe altii sa hotarasca pentru tine, sa iti conduca viata, doar pentru ca e mai comod asa. Ti se pare firesc sa ocolesti o cersetoare, imediat iti implantezi ideea ca sigur nu e pe bune. Numai ce e la televizor e pe bune, nu? Stai lipit de un ecran de sticla ca o musca de bec. Absorbi orice porcarie le iese alora pe gura. Chiar ii crezi ca o sa faci Ebola, sau ca iti maresc salariul ala de toata jena pentru care muncesti ca robul pe plantatie. Iti place sa fii ca ceilalti, iesitul din comun este un subiect tabu, de neconceput. Te miri ca abia poti sa mai intretii o conversatie in afara facebookului.
     Te supara pauzele de gandire, e atata zarva in tine, in tot corpul tau. Jumatatea ta pura se lupta cu noua ta masca pe care daca o lasi se va intarii. E ca lutul. Mediocritatea e ca lutul, o modelezi dupa bunul plac, fix pe masura ta.
     Esti invatat de acasa ca daca nu te insori si nu faci copii repede ai trait degeaba. Ti se dicteaza ce viata trebuie sa ai, te transformi intr-un robot cu balamalele ruginite. Dar vine o zi cand iti amintesti sa deschizi ochii, sa vezi ce vrea sufletul tau, sa mai pui mana pe o carte, sa te indragostesti, sa razi.
Toate astea vin peste balamalele alea ruginite si le fac sa nu mai scartaie. Si daca prosperi in ascultarea sinelui vei realiza ca un val iti va oropsi corpul acela de lut, care va cadea. Si da, poate ca initial vei fi speriat pentru ca vei fi altfel decat ceilalti, vei prinde roseata in obraji, vei intelege versurile cantecelor, vei constientiza fiecare respiratie a acelei cersetoare pe care ai tot ignorat-o, pe care e timpul sa o asculti. Atunci vei vedea ghena in care te tot invarteai atatia ani, in care scormoneai dupa un scop propriu. Nu iti promit ca vei fi ocolit  de barfe si priviri reci, pentru ca iti dai voie sa ai o parere, pentru ca tii capul ridicat fara frica, dar eu zic ca merita.
     Si cu rabdare vei gasi oameni naufragiati in jungla cotidiana care asteapta si ei sa fie intelesi de altii, care asteapta un zambet sincer.. si atunci vei porni cot la cot cu un alt ,,extraterestru'' intr-o lupta cu tot ce e in jur. Chiar daca nu crezi ca veti triumfa, aventura voastra va ramane in primul vostru zambet impartasit, in acel zambet salvator, aceea evadare dintre deseuri.

2000 de zile

Sfrange-mi spiritul in causul palmelor tale calde,
Cerne-mi pulberea in abisul durerii,
Lasa fluturii sa-mi fie martori ai initierii.

In lumea rece si cruda unde ma trimiti
Cu fiecare privire cu care ma alinti,
Am sa te astept 2000 de zile,
Gandul care ma tine in viata e ca vei reveni la mine.

Si chiar daca in a 2001-a zi te vei plictisi
Si vei vrea sa pleci
Eu nu te voi opri,
Caci stiu ca peste alte 2000 de zile vei fi iar langa mine,
Etern.

Acest joc de du-te- vino
Ma tine, parca in priza,
Ma face sa simt ca traiesc,
Ma face sa vreau sa te iubesc.

Ca la gradinita

De curand am participat intr-o tabara de ''elevi activi si merituosi'' sustinuta de primarie, pe care am primit-o pentru diverse activitati. Nu eram foarte incantata de idee, prin simplul fapt ca nimeni apropiat mie nu mergea in excursia asta si deja imi faceam griji ca nu am cu cine sa stau in camera. Nici nu ai idee, cititorule, cat de mult as vrea sa pot sa calatoresc acum in trecut si sa imi zic: ,,Du-te fara griji, o sa dai peste niste oameni minunati.''
De mica am fost o fire sociabila. Nefacand scoala in cartier, nu aveam cu cine sa ies in parc dupa orele de curs, asa ca bunica mea suplinea asta ducandu-ma in parc unde erau diferiti copii. Tin minte ca era atat de simplu sa merg la ei si sa ii intreb senin: ,,Vrei sa fii prieten cu mine? Hai sa ne jucam. Pot sa joc si eu cu voi?'' Niciodata nu credeam ca o sa mai ajung la performanta infantila de a avea mii de prieteni pe saptamana, prieteni cu care imi imparteam toate jucariile, gumele sau pufuletii. Am fost foarte circumspecta in ceea ce priveste oamenii din tabara.. prin simplul fapt ca nu ii cunosteam si nu avusesem vreo tangenta cu ei. Bine, ca ii stiam de pe holurile liceului, asta e alta poveste.. dar nu le stiam povestea, unora nici nu le retinusem numele. Aparent, s-au dovedit a fi oameni frumosi, care m-au primit imediat cu un zambet cald si cu o poanta buna. Din strainii din autocar la care ma holbam ganditoare, am ajuns sa ii strig dupa porecle, sa rad cu ei, sa pot sa fiu eu insumi in mai putin de o saptamana. Nu stiu ce a fost acolo, dar a fost genul de lucru spontan care mi-a reamintit ce inseamna sa te dezmortesti din monotonia vacantei, a fost genul de lucru care m-a facut fericita, fix ce aveam nevoie.
Ziua plecarii a fost pentru mine o zi trista, a si plouat in ziua aia.. a fost trista pentru ca ma asteptam sa se intrerupa orice legatura cu acei oameni. ''Cel mult o sa ne mai salutam pe coridoare..'' imi induceam eu pasiv in minte. Dar nu a fost asa. Nu a fost deloc asa. Prietenia noastra, aia spontana si sincera a ramas intacta. Si astazi am vorbit cu ei, am ras cu ei.... unora le-am spus ce ma macina. Un lucru e sigur: intotdeauna poti sa inveti ceva de la oricine. Sa impartasesc cu voi ce am invatat eu azi: ''Nu invata sa te schimbi prin a nu mai pune la suflet. Invata sa te schimbi prin a alege ce sa pui la suflet.'' Si pentru astfel de sfaturi si ganduri, date de la un om la altul, merita sa zambesti, sa ai speranta ca nu toti oamenii au sufletul hain.
Asa ca iti dau si eu un sfat: nu forta o prietenie, lasa sa vina de la sine, sa curga lin, sa porneasca de la o gluma sau de la o oportunitate, ca o tabara.. pentru ca nu vei stii niciodata peste cine vei da. Unii dintre voi o sa invatati cum sunt oamenii, altii, mai norocosi va veti gasi o familie.. cum mi-am gasit si eu. Iubiti oamenii din jurul vostru, imprieteniti-va spontan, nu ii uitati pe aceia care v-au pus un zambet sincer pe mutra. Imprieteniti-va ca la gradinita, fara sa ganditi, fara sa va calculati pasii.. nu, doar sariti hopul fricii si avantati-va intre oamenii pe care ii simtiti voi buni la suflet, instinctul nu va va lasa balta niciodata.Va doresc sa va gasiti si voi, la fel ca mine, o prietenie sincera si plina de iubire, o prietenie care zici ca e dospita de ani buni, dar care de fapt e formata de cateva saptamani.

Stand.Asteptand.Sperand.

    Stand.  Nu am mai scris de ceva vreme, simt ca mi-am parasit blogul. Simt ca m-am parasit pe mine, ceea ce nu e neaparat un neadevar. In ultima perioada am simtit o schimbare totala in comportamentul meu. Poate ca m-am trezit la realitate, poate ca asa ma port de cand ma stiu, poate ca nu.... cert este ca ranesc, ranesc ca sa sufar. Si iata ca aici creez un mic paradox din care ma hranesc. Dar de ce o fac?Am senzatia stranie ca turma ma atrage. Dar, de fapt, nu. Cum vine asta? Nu imi mai pasa, am devenit neutra, parca sunt pe morfina, imi alin existenta cu nepasare. Dau importanta unor lucruri care stiu ca imi fac rau, care stiu ca imi dauneaza. Dar continui sa o fac. Continui sa sper ca acel lucru imi va face in final bine. Poate ca imi va face, dar distrugerea mea pe parcurs este de necontestat. De ce omul simte nevoia sa se chinuie, pentru ca, in final sa obtina ceva ce il va face fericit pentru un moment? De ce omul adora si simte nevoia de a se auto-rani, de a se mutila sufleteste? Unii oameni muncesc toata viata ca, intr-o zi, sa primeasca o marire de salariu care ii bucura, pe moment. Odata cu surplusul acela de bani, acei oameni incep sa isi doreasca din ce in ce mai mult, si iar devin nefericiti, si iar vor mai mult.De ce sa te invarti ca un catel dupa coada? Nu zic ca nu trebuie sa iti doresti, dar trebuie sa stii ce iti doresti. Vezi tu, Universul nu stie: ,,Vreau aia, dar...''. Nu. Universul stie clar. Universul te invata sa fii stapan pe tine. Stii vorba aia cu ai grija ce-ti doresti? Strabunicii nostri, pe cat de simplii pareau, pe atat de complex gandeau.
    Asteptand.  De ce nevoia asta de a astepta? Stateam la metrou si ma uitam la ceas; era 12:30, metroul venea la 12:34. Ca sa pierd timpul, am inceput sa stau sa butonez telefonul. Ma uit la ceas; 12:32 ,deci inca 2 minute si vine metroul. Mai butonez telefonul, se face si 34, farurile metroului se vad in departare. Bun, tocmai am pierdut 4 minute din viata mea. Stiu, multi ar spune ca exagerez, dar daca stai sa te gandesti, un om cu o boala in faza terminala ar da orice sa iti ia acele 4 minute pentru a-si mai alina durerea. De ce asteptam ceasul? De ce avem senzatia ca avem un timp infinit? Da, timpul este infinit, dar depinde cum. Exista mai multe infinite. Stim ca intre 1 si 2 sunt un infinit de numere: 0.2, 0.122, etc. La fel, intre 2 si 3 alt sir de numere infinite. Sunt un infinit de numere, un infinit de infinite. Bun, acum ca suntem constienti de asta, de ce avem senzatia ca timpul ne este infinit? Clar ca ce am zis mai sus nu se aplica si aici, in lumea asta. Clar ca intre orele 1 si 2 nu constientizam ca exista un infinit de supermegaultracalefragelisticosecunde. Dar ele exista.
    Sperand.  Mereu avem vorba aia cu speranta moare ultima. De ce sa moara? De unde stim ca moare? De unde stim ca nu se metamorfozeaza in dorinta unei alte persoane? Se stie clar ca noi suntem legati spiritual unii de ceilalti. Exercitiu de imaginatie: Fiecare are o speranta a lui... eh, ce ar fi daca atunci cand se presupune ca momentul in care speranta aceea expira, aceasta sa strabata distante colosale si sa ajunga sa devina visul unei persoane? Cum ar fi? Speram mereu sa se faca cineva bine, sa primim ceva, dar niciodata nu speram sa speram. E un exercitiu de gandire, cum vine asta: nu speram sa speram? Absurd. Fatalitate. Nu este absurd. Fatalitate. Situatia cu speratul devine cliseica, de fapt, existenta umana este un obicei cliseic, pe care multi considera ca trebuie sa il intrerupa prin mijloace mai putin pasnice din punct de vedere sufleteste. De ce suntem cliseici? Pentru ca suna atat de frumos sa repeti ce spune altcineva, de ce sa transferi prin filtrul imaginatiei informatia si s-o personalizezi? De ce sa spui ceva din suflet? Nu e mai simplu sa o spui deja gata facuta? Eh,nu e chiar asa de simplu. Viata in Eden e simpla, viata de pamantean nu e... e un antrenament dur pentru o vacanta prelungita.